 |
| Mihai Eminescu(1850-1889) |
Floare albastra
de Mihai Eminescu
Iar te-ai cufundat în stele
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vieţii mele.
In zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Si cămpiile Asire
Si intunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite !"
Astfel zise mititica,
Dulce netezându-mi părul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
"Hai la codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă sã se pravale
In prăpastia măreaţă.
Acolo-n ochi de padure,
Lânga bolta cea senină
Si sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.
Si mi-i spune-atunci poveşti
Si minciuni cu-a ta guriţa,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mã iubeşti.
Si de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Sã-ti astup cu dânsul gura.
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Cãci va fi sub pălărie -
S-apoi cine treaba are !
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de dupa gât.
Pe cărarea-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Si sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag ?"
Inc-o gură - şi dispare.
Ca un stâlp eu stau în lună !
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare !
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastră
Floare-albastră ! floare-albastră !.
Totuşi este trist în lume !
Si în nori si-n ceruri nalte ?
De nu m-ai uita incalte,
Sufletul vieţii mele.
In zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Si cămpiile Asire
Si intunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urca-n cer vârful lor mare
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite !"
Astfel zise mititica,
Dulce netezându-mi părul.
Ah ! ce spuse adevarul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
"Hai la codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă sã se pravale
In prăpastia măreaţă.
Acolo-n ochi de padure,
Lânga bolta cea senină
Si sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.
Si mi-i spune-atunci poveşti
Si minciuni cu-a ta guriţa,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mã iubeşti.
Si de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Sã-ti astup cu dânsul gura.
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Cãci va fi sub pălărie -
S-apoi cine treaba are !
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de dupa gât.
Pe cărarea-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Si sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag ?"
Inc-o gură - şi dispare.
Ca un stâlp eu stau în lună !
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare !
Si te-ai dus, dulce minune,
S-a murit iubirea noastră
Floare-albastră ! floare-albastră !.
Totuşi este trist în lume !
Poemul,Floare albastra ,scris in 1872 si publicat in 1873 in revista Convorbiri literare,este o capodopera a lirismului eminescian din etapa de tinerete "un nucleu de virtualitati" menite sa anunte marile creatii ulterioare,culminand cu Luceafarul.Viziunea romantica este data de tema,de motivele literare,de atitudinea poetica,de asocierea speciilor: poem filozofic(meditatie),eglog(idila cu dialog)si elegie.
La romantici tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii,pentru ca natura vibreaza la starile sufletesti ale eului.Poezia Floare albastra apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace,prezenta in idilele eminesciene din aceeasi perioada de creatie: "Seara pe deal"; "Dorinta"; "Lacul" sau in secventa idilica din : "Luceafarul".
Prima secventa poetica o constituie meditatia batranului asupra sensului profund al unei iubiri rememorate.Notarea unei stari de spirit: ''Eu am ras,n-am zis nimica'' se realizeaza prin folosirea marcilor gramaticale ale eului,verbe si pronume la persoana I singular(''eu'',''am ras'',''n-am zis'').
A doua secventa poetica o constituie monologul fetei care continua cu o chemare la iubirea in lumea ei,in planul terestru:'' Hai in codrul cu verdeata..'' Refacerea cuplului adamic necesita un spatiu protector,paradis terestru si un timp sacru.
Titlul poeziei reprezinta motivul " flori albastre", de circulatie europeana prezent la poetul italian Leopardi si poetul german Novalis.In creatia eminesciana albastrul este culoarea infinitului,a idealului,iar floarea simbalizeaza imbolizează fiinţa care păstrează dorinţele, pe care le dezvăluie cu vrajă.
Incipitul poeziei infatiseaza lumea rece a ideilor eului liric.Monologul fetei incepe cu reprosul realizat prin adverbul ''iar'',plasat la inceputul poeziei.Tonul adresarii este familiar,intr-un aparent dialog,unde alterneaza propozitii afirmative si negative,interogative si exclamative.
Poezia Floare albastra este organizata pe 2 planuri.Primul plan este acela al eului liric reprezentat de elementele eului liric si anume: "nori","stele","ceruri inalte","campiile asire",''intunecata mare'', si ''piramidele invechite''.Cel de-al doilea plan este reprezentat de fiinta iubita avand ca elemente: ''codrul cu verdetea'',''izvoare'', ''stanca''si ''fir de romanita''.
Poezia se structureaza in jurul unei serii de opozitii: eternitatea/moartea,temporalitate/viata,masculin/feminin,detasare apolinica/traire dinosiaca,abstrac/concret,vis-realitate,aproape-departe,atunci-acum.
La elementele de prozodie avem ritmul trohaic,rima este imbratisata,iar masura versurilor alterneaza intre 7-8 silabe.
In concluzie,dezvoltarea a unui motiv romantic de circulatie europeana intr-o viziune lirica proprie,poemul ''Floare albastra'' de M.E. reprezinta o capodopera a creatiei eminesciene din etapa de tinerete,purtand in germene marile teme si idei poetice dezvoltate mai tarziu in "Luceafarul".
La romantici tema iubirii apare in corelatie cu tema naturii,pentru ca natura vibreaza la starile sufletesti ale eului.Poezia Floare albastra apartine acestei teme si reprezinta ipostaza iubirii paradisiace,prezenta in idilele eminesciene din aceeasi perioada de creatie: "Seara pe deal"; "Dorinta"; "Lacul" sau in secventa idilica din : "Luceafarul".
Prima secventa poetica o constituie meditatia batranului asupra sensului profund al unei iubiri rememorate.Notarea unei stari de spirit: ''Eu am ras,n-am zis nimica'' se realizeaza prin folosirea marcilor gramaticale ale eului,verbe si pronume la persoana I singular(''eu'',''am ras'',''n-am zis'').
A doua secventa poetica o constituie monologul fetei care continua cu o chemare la iubirea in lumea ei,in planul terestru:'' Hai in codrul cu verdeata..'' Refacerea cuplului adamic necesita un spatiu protector,paradis terestru si un timp sacru.
Titlul poeziei reprezinta motivul " flori albastre", de circulatie europeana prezent la poetul italian Leopardi si poetul german Novalis.In creatia eminesciana albastrul este culoarea infinitului,a idealului,iar floarea simbalizeaza imbolizează fiinţa care păstrează dorinţele, pe care le dezvăluie cu vrajă.
Incipitul poeziei infatiseaza lumea rece a ideilor eului liric.Monologul fetei incepe cu reprosul realizat prin adverbul ''iar'',plasat la inceputul poeziei.Tonul adresarii este familiar,intr-un aparent dialog,unde alterneaza propozitii afirmative si negative,interogative si exclamative.
Poezia Floare albastra este organizata pe 2 planuri.Primul plan este acela al eului liric reprezentat de elementele eului liric si anume: "nori","stele","ceruri inalte","campiile asire",''intunecata mare'', si ''piramidele invechite''.Cel de-al doilea plan este reprezentat de fiinta iubita avand ca elemente: ''codrul cu verdetea'',''izvoare'', ''stanca''si ''fir de romanita''.
Poezia se structureaza in jurul unei serii de opozitii: eternitatea/moartea,temporalitate/viata,masculin/feminin,detasare apolinica/traire dinosiaca,abstrac/concret,vis-realitate,aproape-departe,atunci-acum.
La elementele de prozodie avem ritmul trohaic,rima este imbratisata,iar masura versurilor alterneaza intre 7-8 silabe.
In concluzie,dezvoltarea a unui motiv romantic de circulatie europeana intr-o viziune lirica proprie,poemul ''Floare albastra'' de M.E. reprezinta o capodopera a creatiei eminesciene din etapa de tinerete,purtand in germene marile teme si idei poetice dezvoltate mai tarziu in "Luceafarul".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu