Traditionalismul.Curent literar.

 
       Traditionalismul este un curent cultural de la inceputul secolului al XX-lea care apara si promoveaza traditia,perceputa ca o insumare a valorilor arhaice,traditionale.Acesta a cunoscut doua orientari,poporanismul si samanatorismul a caror activitate a avut si un aspect negativ,deoarece adeptii lor au respins orice tendinta a civilizatiei moderne.

Revista Gandirea.

 
   Revista Gandirea apare la Cluj, în 1921, sub direcţia lui Cezar Petrescu şi D.I. Cucu, se mută la Bucureşti în 1922, sub conducerea lui Nichifor Crainic şi îşi încetează activitatea în 1944.Nichifor Crainic publică în perioada 1924-1929 articole doctrinare, principalul text de doctrină fiind Sensul tradiţiei (1929), iar literatura supusă analizei critice este privită din această perspectivă deformatoare. Consecinţa tezei formulate este refuzul oricărei alte orientări literare sau culturale care nu exprima specificul naţional şi ortodoxismul.Traditionalismul se orienteaza spre absolutizarea auhtohtonismului ,ortodoxismului si primitivismului rural.
    Trasaturile traditionalismului sunt urmatoarele:
intoarcerea la originile literaturii;ideea ca mediul citadin este periculos pentru puritatea sufletelor;
promoveaza problematica taranului;pune accent pe etic, etnic, social;cultiva universul patriarhal al satului;proza realista de reconstituire sociala;
istoria si folclorul sunt principalele izvoare de inspiratie, dar intr-un mod exaltat;ilustrarea specificului national, in spirit exagerat.
       Revista are printre colaboratori nume de prestigiu,precum: Lucian Blaga,Ion Pillat, Vasile Voiculescu,Cezar Petrescu,Tudor Vianu,Adrian Maniu,cuprinzand fenomenul literar in toate aspectele sale:poezie,proza,teatru si cronici.

Vasile Voiculescu(1884-1963).

      Poezia,"In Gradina Ghetsemani", de Vasile Voiculescu, face parte din volumul “Parga”, aparut in anul 1921, volum care marcheaza afirmarea originalitatii stilului lui Voiculescu.
     Tema poeziei o reprezinta ruga lui Iisus,in gradina Ghetsemani,dupa Cina de Taina,inainte de a fi aresta Iisus de armata romana.Este o poezie e inspiratie religioasa,aceasta fiind inspirata din Testament.
     Poezia aparţine lirismului obiectiv, prin absenţa mărcilor lexicale ale prezenţei eului liric, dar gradarea intensităţii suferinţei este marcată prin punctele de suspensie şi propoziţia exclamativă.
    Titlul nu fixează doar cadrul fizic al rugăciunii, ci denumeşte spaţiul sacru cu semnificaţie în plan spiritual: locul purificării lui Iisus de patimi, prin virtuţi.
       Compoziţional, poezia este alcătuită din patru strofe cu caracter descriptiv. Primele trei strofe surprind planul subiectiv, starea sufletească a lui Iisus, iar ultima amplifică suferinţa, care se răsfrânge asupra planului exterior, al naturii.
      Prima strofa redă împotrivirea Omului în faţa destinului, într-o formulare lapidară în incipit.Verbele: lupta, nu primea, se-mpotriuea exprimă refuzul asumării unui destin implacabil, în clipa de ezitare a lui Iisus.Natura duala a lui Iisus este pusa in evidenta prin metaforele sudori de sange(omenescul) si chipu-i alb ca varul(divina)
     Strofele a 2 si a 3 constituie a 2 secventa poetică, realizată în jurul metaforei-simbol „ grozava cupa ". Vagul religios persista si în strofa a doua, initial, „soarta", aici, „ o mana nendurata ".Oximoronul releva interiorizarea, trecerea la o alta etapa a purificarii de patimi, de la lupta cu lumea la lupta cu sinele: „in apa ei verzuie jucau sterlici de miere/ Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata..."
     Strofa a patra constituie ultima secventa poetica, proiectia suferintei interioare asupra cadrului natural. Se utilizeaza personificarea si hiperbola pentru descrierea elementelor decorului: „Deasupra, fara tihna, se framantau maslinii,/ Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu~l mai vada...". Imaginea apocaliptica este sugerata prin sintagma „vraistea gradinii. Mesagerii divini, ingerii, nu insotesc in mod explicit zbaterea omului, dar se remarca metafora „batai de aripi care sustine ambiguitatea limbajului poetic: ingerii mantuirii sau ingerul morţii. Ultimul vers, „si uliii de seara dau roate dupa prada", intareste sugestia mortii/ imaginea, thanatosului prin: simbolul „uliii, simbolistica temporala: „de seara" si aceea a gestului: „dau roate dupa prada".
     În Gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de tip traditionalist prin inspiraţia religioasa (poezie iconografica), coordonanta a spiritualitătii romaneşti. La nivel formal, se observa conservarea prozodiei clasice.